Marian Nacu

Nascut in 1948 la Ploiesti si purtat prin toata tara de catre tatal sau – de profesie geolog, Marian Nacu a avut sansa de a descoperi povestile pietrelor inca de mic, detaliu ce avea sa-si arate importanta in devenirea sa de mai tarziu.

In 1978 Marian Nacu termina studiile la Institutul de Arta “Nicolae Grigorescu” din Bucuresti, iar din 1982 il regasim prezent la majoritatea Saloanelor nationale si internationale de arta decorativa, sau primind numeroase premii ce-i atesta valoarea inca de la inceputul carierei. Dar, in aceeasi masura ii regasim numele si lucrarile in cadrul unor importante prezentari de moda, categoria colectii de bijuterie, sau chemat pentru prezentari exclusiviste si private in mai toate tarile lumii si pe toate continentele.

Marian Nacu da viata unor fiinte fantastice, ajutandu-ne sa ne dezlegam imaginatia si sa o lasam sa umble pe taramuri miraculoase care ni se dezvaluie fiecaruia dintre noi intr-o maniera unica.

Metalul capata viata in mainile artistului si se intoarce in fel si chip, aratandu-ne ca, la fel ca in viata, ca drumurile usoare nu sunt o optiune. Preferatul sau este argintul, cu caldura sa aparte si energia de care nu se mai indoieste nimeni. Pietrele semipretioase devin facilitatori de expresie, iar prezenta lor ubicua in bijuteriile sau obiectele de arta decorativa ce poarta semnatura Nacu, incearca sa ne transmita un mesaj al perenitatii.

Nimic nu e ceea ce pare a fi in lucrarile sale, fapt ce trezeste privitorului setea unei analize mai profunde in incercarea de a descoperi sensuri multiple, mesaje transmise printre randuri si chei catre un nou nivel de ascensiune catre ceva dincolo de fiinta, in cautarea caruia, poate fara sa constientizam, ne aflam intreaga viata.

“Am fost chemat, la un moment dat, sa fac o prezentare privata in Elvetia. Au venit musafiri din toate colturile lumii. Este adevarat ca mereu arta este cea care ne alege pe noi si nu invers, caci urmaream privirile celor prezenti si puteam sa-ti spun de la bun inceput ce avea sa aleaga fiecare. Chiar gazda, la finalul evenimentului, mi-a spus ca unul dintre obiectele decorative pe care le adusesem pur si simplu nu se mai desprinde de pianul sau. Acestea sunt momentele in care realizez, inca o data in plus, faptul ca eu mi-am gasit menirea si asta ma bucura nespus.”